biruit
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From birui.
Adjective
[edit]biruit m or n (feminine singular biruită, masculine plural biruiți, feminine and neuter plural biruite)
Declension
[edit]| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | biruit | biruită | biruiți | biruite | |||
| definite | biruitul | biruita | biruiții | biruitele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | biruit | biruite | biruiți | biruite | |||
| definite | biruitului | biruitei | biruiților | biruitelor | ||||
Verb
[edit]biruit (past participle of birui)
- past participle of birui