bunăvoință

Romanian

Etymology

bună (“good”) +‎ voință (“will”), after (deprecated template usage) [etyl] Latin benevolentia.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˌbu.nə.voˈin.t͡sə/

Noun

bunăvoință f (uncountable)

1. benevolence

Declension

declension of bunăvoință (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) bunăvoință	bunăvoința
genitive/dative	(unei) bunăvoințe	bunăvoinței
vocative	bunăvoință, bunăvoințo

Related terms

• binevoi
• bunăvoie