butona
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From buton.
Verb[edit]
a butona (third-person singular present butonează, past participle butonat) 1st conj.
Conjugation[edit]
conjugation of butona (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a butona | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | butonând | ||||||
| past participle | butonat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | butonez | butonezi | butonează | butonăm | butonați | butonează | |
| imperfect | butonam | butonai | butona | butonam | butonați | butonau | |
| simple perfect | butonai | butonași | butonă | butonarăm | butonarăți | butonară | |
| pluperfect | butonasem | butonaseși | butonase | butonaserăm | butonaserăți | butonaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să butonez | să butonezi | să butoneze | să butonăm | să butonați | să butoneze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | butonează | butonați | |||||
| negative | nu butona | nu butonați | |||||