From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation
Jump to search
From câine + -ime.
câinime f (uncountable)
- dogkind
declension of câinime (singular only)
|
|
singular
|
| f gender
|
indefinite articulation
|
definite articulation
|
| nominative/accusative
|
(o) câinime
|
câinimea
|
| genitive/dative
|
(unei) câinimi
|
câinimii
|
| vocative
|
câinime, câinimeo
|
- câinime in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
