cântător

See also: cantator and cãntãtor

Romanian

Etymology

cânta +‎ -tor, possibly corresponding to Latin cantator. Compare Aromanian cãntãtor, Italian cantatore, Spanish and Portuguese cantador.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˌkɨn.təˈtor/

Adjective

cântător m or n (feminine singular cântătoare, masculine plural cântători, feminine and neuter plural cântătoare)

1. singing; who sings

Declension

Declension of cântător

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	cântător		cântătoare	cântători	cântătoare
	definite	cântătorul		cântătoarea	cântătorii	cântătoarele
genitive/ dative	indefinite	cântător		cântătoare	cântători	cântătoare
	definite	cântătorului		cântătoarei	cântătorilor	cântătoarelor

Noun

cântător m (plural cântători)

1. (archaic) singer
2. (popular) rooster, cock, chanticleer

Declension

Declension of cântător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) cântător	cântătorul	(niște) cântători	cântătorii
genitive/dative	(unui) cântător	cântătorului	(unor) cântători	cântătorilor
vocative	cântătorule		cântătorilor

Synonyms

• (singer): cântăreț
• (rooster): cocoș