căpiți
Jump to navigation
Jump to search
See also: capiti
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From căpiță.
Verb[edit]
a căpiți (third-person singular present căpițește, past participle căpițit) 4th conj.
- to stack hay
Conjugation[edit]
conjugation of căpiți (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a căpiți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | căpițind | ||||||
| past participle | căpițit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | căpițesc | căpițești | căpițește | căpițim | căpițiți | căpițesc | |
| imperfect | căpițeam | căpițeai | căpițea | căpițeam | căpițeați | căpițeau | |
| simple perfect | căpiții | căpițiși | căpiți | căpițirăm | căpițirăți | căpițiră | |
| pluperfect | căpițisem | căpițiseși | căpițise | căpițiserăm | căpițiserăți | căpițiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să căpițesc | să căpițești | să căpițească | să căpițim | să căpițiți | să căpițească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | căpițește | căpițiți | |||||
| negative | nu căpiți | nu căpițiți | |||||