cenobit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French cénobite.
Noun[edit]
cenobit m (plural cenobiți)
Declension[edit]
Declension of cenobit
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) cenobit | cenobitul | (niște) cenobiți | cenobiții |
genitive/dative | (unui) cenobit | cenobitului | (unor) cenobiți | cenobiților |
vocative | cenobitule | cenobiților |