cenobiu
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from Italian cenobio. Doublet of chinovie.
Noun[edit]
cenobiu n (plural cenobii)
Declension[edit]
Declension of cenobiu
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) cenobiu | cenobiuul | (niște) cenobii | cenobiile |
genitive/dative | (unui) cenobiu | cenobiuului | (unor) cenobii | cenobiilor |
vocative | cenobiuule | cenobiilor |