chiții

Romanian

Verb

a chiții (third-person singular present chițiie, past participle chițiit) 4th conj.

1. Obsolete form of chițăi.

Conjugation

    conjugation of chiții (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a chiții
gerund			chițiind
past participle			chițiit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	chiții	chiții	chițiie	chițiim	chițiiți	chițiie
	imperfect	chițiiam	chițiiai	chițiia	chițiiam	chițiiați	chițiiau
	simple perfect	chițiii	chițiiși	chiții	chițiirăm	chițiirăți	chițiiră
	pluperfect	chițiisem	chițiiseși	chițiise	chițiiserăm	chițiiserăți	chițiiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să chiții	să chiții	să chițiie	să chițiim	să chițiiți	să chițiie
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		chițiie			chițiiți
	negative		nu chiții			nu chițiiți

References

• chiții in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN