ciobăni
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From cioban.
Verb[edit]
a ciobăni (third-person singular present ciobănește, past participle ciobănit) 4th conj.
- to be a shepherd
Conjugation[edit]
conjugation of ciobăni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a ciobăni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | ciobănind | ||||||
| past participle | ciobănit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | ciobănesc | ciobănești | ciobănește | ciobănim | ciobăniți | ciobănesc | |
| imperfect | ciobăneam | ciobăneai | ciobănea | ciobăneam | ciobăneați | ciobăneau | |
| simple perfect | ciobănii | ciobăniși | ciobăni | ciobănirăm | ciobănirăți | ciobăniră | |
| pluperfect | ciobănisem | ciobăniseși | ciobănise | ciobăniserăm | ciobăniserăți | ciobăniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să ciobănesc | să ciobănești | să ciobănească | să ciobănim | să ciobăniți | să ciobănească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | ciobănește | ciobăniți | |||||
| negative | nu ciobăni | nu ciobăniți | |||||