ciudățime
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]ciudățime f (plural ciudățimi)
Declension
[edit]Declension of ciudățime
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) ciudățime | ciudățimea | (niște) ciudățimi | ciudățimile |
genitive/dative | (unei) ciudățimi | ciudățimii | (unor) ciudățimi | ciudățimilor |
vocative | ciudățime, ciudățimeo | ciudățimilor |