colaționa
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French collationner.
Verb[edit]
a colaționa (third-person singular present colaționează, past participle colaționat) 1st conj.
- to collate
Conjugation[edit]
conjugation of colaționa (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a colaționa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | colaționând | ||||||
| past participle | colaționat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | colaționez | colaționezi | colaționează | colaționăm | colaționați | colaționează | |
| imperfect | colaționam | colaționai | colaționa | colaționam | colaționați | colaționau | |
| simple perfect | colaționai | colaționași | colaționă | colaționarăm | colaționarăți | colaționară | |
| pluperfect | colaționasem | colaționaseși | colaționase | colaționaserăm | colaționaserăți | colaționaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să colaționez | să colaționezi | să colaționeze | să colaționăm | să colaționați | să colaționeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | colaționează | colaționați | |||||
| negative | nu colaționa | nu colaționați | |||||