comandatură
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from German Kommandatur. By surface analysis, comanda + -tură.
Noun[edit]
comandatură f (plural comandaturi)
- commandment (of the German Army)
Declension[edit]
Declension of comandatură
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) comandatură | comandatura | (niște) comandaturi | comandaturile |
| genitive/dative | (unei) comandaturi | comandaturii | (unor) comandaturi | comandaturilor |
| vocative | comandatură, comandaturo | comandaturilor | ||