complectat

Latin

Verb

complectat

1. third-person singular present active subjunctive of complectō

Romanian

Adjective

complectat m or n (feminine singular complectată, masculine plural complectați, feminine and neuter plural complectate)

1. Obsolete form of completat.

Declension

Declension of complectat

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	complectat		complectată	complectați	complectate
	definite	complectatul		complectata	complectații	complectatele
genitive/ dative	indefinite	complectat		complectate	complectați	complectate
	definite	complectatului		complectatei	complectaților	complectatelor

References

• complectat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN