compromițător
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From compromite + -ător.
Adjective[edit]
compromițător m or n (feminine singular compromițătoare, masculine plural compromițători, feminine and neuter plural compromițătoare)
Declension[edit]
Declension of compromițător
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | compromițător | compromițătoare | compromițători | compromițătoare | ||
| definite | compromițătorul | compromițătoarea | compromițătorii | compromițătoarele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | compromițător | compromițătoare | compromițători | compromițătoare | ||
| definite | compromițătorului | compromițătoarei | compromițătorilor | compromițătoarelor | |||