condicuță
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Noun
[edit]condicuță f (plural condicuțe)
- diminutive of condică; small registry
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | condicuță | condicuța | condicuțe | condicuțele | |
| genitive-dative | condicuțe | condicuței | condicuțe | condicuțelor | |
| vocative | condicuță, condicuțo | condicuțelor | |||