conrupt

Romanian

Adjective

conrupt m or n (feminine singular conruptă, masculine plural conrupți, feminine and neuter plural conrupte)

1. Obsolete form of corupt.

Declension

Declension of conrupt

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	conrupt		conruptă	conrupți	conrupte
	definite	conruptul		conrupta	conrupții	conruptele
genitive/ dative	indefinite	conrupt		conrupte	conrupți	conrupte
	definite	conruptului		conruptei	conrupților	conruptelor

References

• conrupt in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN