consonanță
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French consonance.
Noun
[edit]consonanță f (plural consonanțe)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | consonanță | consonanța | consonanțe | consonanțele | |
| genitive-dative | consonanțe | consonanței | consonanțe | consonanțelor | |
| vocative | consonanță, consonanțo | consonanțelor | |||