constela
Jump to navigation
Jump to search
See also: constelá
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French consteller.
Verb[edit]
a constela (third-person singular present constelează, past participle constelat) 1st conj.
- to constellate
Conjugation[edit]
conjugation of constela (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a constela | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | constelând | ||||||
| past participle | constelat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | constelez | constelezi | constelează | constelăm | constelați | constelează | |
| imperfect | constelam | constelai | constela | constelam | constelați | constelau | |
| simple perfect | constelai | constelași | constelă | constelarăm | constelarăți | constelară | |
| pluperfect | constelasem | constelaseși | constelase | constelaserăm | constelaserăți | constelaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să constelez | să constelezi | să consteleze | să constelăm | să constelați | să consteleze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | constelează | constelați | |||||
| negative | nu constela | nu constelați | |||||
References[edit]
- constela in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
Spanish[edit]
Verb[edit]
constela
- inflection of constelar: