consuna
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French consonner
Verb[edit]
a consuna (third-person singular present consună, past participle consunat) 1st conj.
- to produce a consonance
Conjugation[edit]
conjugation of consuna (first conjugation, no infix)
| infinitive | a consuna | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | consunând | ||||||
| past participle | consunat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | consun | consuni | consună | consunăm | consunați | consună | |
| imperfect | consunam | consunai | consuna | consunam | consunați | consunau | |
| simple perfect | consunai | consunași | consună | consunarăm | consunarăți | consunară | |
| pluperfect | consunasem | consunaseși | consunase | consunaserăm | consunaserăți | consunaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să consun | să consuni | să consune | să consunăm | să consunați | să consune | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | consună | consunați | |||||
| negative | nu consuna | nu consunați | |||||