convicțiune
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French conviction.
Noun[edit]
convicțiune f (plural convicțiuni)
Declension[edit]
Declension of convicțiune
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) convicțiune | convicțiunea | (niște) convicțiuni | convicțiunile |
| genitive/dative | (unei) convicțiuni | convicțiunii | (unor) convicțiuni | convicțiunilor |
| vocative | convicțiune, convicțiuneo | convicțiunilor | ||