copleșit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
From copleși.
Adjective[edit]
copleșit m or n (feminine singular copleșită, masculine plural copleșiți, feminine and neuter plural copleșite)
Declension[edit]
Declension of copleșit
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | copleșit | copleșită | copleșiți | copleșite | ||
| definite | copleșitul | copleșita | copleșiții | copleșitele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | copleșit | copleșite | copleșiți | copleșite | ||
| definite | copleșitului | copleșitei | copleșiților | copleșitelor | |||
Verb[edit]
copleșit (past participle of copleși)