cufuri
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Inherited from Latin conforīre, present active infinitive of conforiō, from foriō, from foria (“diarrhea”). Compare Aromanian cufurescu, cufuriri, cf. also Portuguese, Galician forricar, esforricar.
Verb[edit]
a cufuri (third-person singular present cufurește, past participle cufurit) 4th conj.
- (colloquial) to have diarrhea
Conjugation[edit]
conjugation of cufuri (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a cufuri | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | cufurind | ||||||
| past participle | cufurit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | cufuresc | cufurești | cufurește | cufurim | cufuriți | cufuresc | |
| imperfect | cufuream | cufureai | cufurea | cufuream | cufureați | cufureau | |
| simple perfect | cufurii | cufuriși | cufuri | cufurirăm | cufurirăți | cufuriră | |
| pluperfect | cufurisem | cufuriseși | cufurise | cufuriserăm | cufuriserăți | cufuriseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să cufuresc | să cufurești | să cufurească | să cufurim | să cufuriți | să cufurească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | cufurește | cufuriți | |||||
| negative | nu cufuri | nu cufuriți | |||||