culca

Romanian

Etymology

From Latin collocāre, present active infinitive of collocō (“place, put, assemble”).

Pronunciation

• IPA^(key): /kulˈka/

Verb

a culca (third-person singular present culcă, past participle culcat) 1st conj.

1. to lie down, go to bed, recline
2. to lay, place
3. to sleep with

Conjugation

    conjugation of culca (first conjugation, no infix)

infinitive			a culca
gerund			culcând
past participle			culcat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	culc	culci	culcă	culcăm	culcați	culcă
	imperfect	culcam	culcai	culca	culcam	culcați	culcau
	simple perfect	culcai	culcași	culcă	culcarăm	culcarăți	culcară
	pluperfect	culcasem	culcaseși	culcase	culcaserăm	culcaserăți	culcaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să culc	să culci	să culce	să culcăm	să culcați	să culce
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		culcă			culcați
	negative		nu culca			nu culcați

Derived terms

• culcare
• culcuș

See also

• așeza
• dormi
• zăcea

References

• culca in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)