cumpăta
Romanian
Etymology
Inherited from Vulgar Latin *compitāre (“calculate, computate”, root), from Latin computāre, present active infinitive of computō. Doublet of computa, borrowed from Latin, and conta, borrowed through Italian and French.
Verb
a cumpăta (third-person singular present cumpătează, past participle cumpătat) 1st conj.
Conjugation
conjugation of cumpăta (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a cumpăta | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | cumpătând | ||||||
| past participle | cumpătat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | cumpătez | cumpătezi | cumpătează | cumpătăm | cumpătați | cumpătează | |
| imperfect | cumpătam | cumpătai | cumpăta | cumpătam | cumpătați | cumpătau | |
| simple perfect | cumpătai | cumpătași | cumpătă | cumpătarăm | cumpătarăți | cumpătară | |
| pluperfect | cumpătasem | cumpătaseși | cumpătase | cumpătaserăm | cumpătaserăți | cumpătaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să cumpătez | să cumpătezi | să cumpăteze | să cumpătăm | să cumpătați | să cumpăteze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | cumpătează | cumpătați | |||||
| negative | nu cumpăta | nu cumpătați | |||||