curăța

See also: curata, curatã, and čurata

Romanian

Etymology

From curat (“clean”), from cura, from Latin cūrāre, present active infinitive of cūrō (“take care”).

Verb

a curăța (third-person singular present curăță, past participle curățat) 1st conj.

1. to clean

Conjugation

    conjugation of curăța (first conjugation, no infix)

infinitive			a curăța
gerund			curățând
past participle			curățat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	curăț	curăți	curăță	curățăm	curățați	curăță
	imperfect	curățam	curățai	curăța	curățam	curățați	curățau
	simple perfect	curățai	curățași	curăță	curățarăm	curățarăți	curățară
	pluperfect	curățasem	curățaseși	curățase	curățaserăm	curățaserăți	curățaseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să curăț	să curăți	să curățe	să curățăm	să curățați	să curățe
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		curăță			curățați
	negative		nu curăța			nu curățați

See also

• spăla