cuvântăreț
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Adjective[edit]
cuvântăreț m or n (feminine singular cuvântăreață, masculine plural cuvântăreți, feminine and neuter plural cuvântărețe)
- one that can speak
Declension[edit]
Declension of cuvântăreț
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
| nominative/ accusative |
indefinite | cuvântăreț | cuvântăreață | cuvântăreți | cuvântărețe | ||
| definite | cuvântărețul | cuvântăreața | cuvântăreții | cuvântărețele | |||
| genitive/ dative |
indefinite | cuvântăreț | cuvântărețe | cuvântăreți | cuvântărețe | ||
| definite | cuvântărețului | cuvântăreței | cuvântăreților | cuvântărețelor | |||