dănțuit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of dănțui.
Noun
[edit]dănțuit n (uncountable)
Declension
[edit] declension of dănțuit (singular only)
singular | ||
---|---|---|
n gender | indefinite articulation | definite articulation |
nominative/accusative | (un) dănțuit | dănțuitul |
genitive/dative | (unui) dănțuit | dănțuitului |
vocative | dănțuitule |
Verb
[edit]dănțuit (past participle of dănțui)
- past participle of dănțui