dănuit

Romanian

Etymology

Past participle of dănui.

Adjective

dănuit m or n (feminine singular dănuită, masculine plural dănuiți, feminine/neuter plural dănuite)

1. (obsolete) gifted

Declension

Declension of dănuit

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative- accusative	indefinite	dănuit		dănuită		dănuiți	dănuite
	definite	dănuitul		dănuita		dănuiții	dănuitele
genitive- dative	indefinite	dănuit		dănuite		dănuiți	dănuite
	definite	dănuitului		dănuitei		dănuiților	dănuitelor

Verb

dănuit (past participle of dănui)

1. past participle of dănui

References

• dănuit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN