decepționa
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a decepționa (third-person singular present decepționează, past participle decepționat) 1st conj.
- to disappoint
Conjugation[edit]
conjugation of decepționa (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a decepționa | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | decepționând | ||||||
| past participle | decepționat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | decepționez | decepționezi | decepționează | decepționăm | decepționați | decepționează | |
| imperfect | decepționam | decepționai | decepționa | decepționam | decepționați | decepționau | |
| simple perfect | decepționai | decepționași | decepționă | decepționarăm | decepționarăți | decepționară | |
| pluperfect | decepționasem | decepționaseși | decepționase | decepționaserăm | decepționaserăți | decepționaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să decepționez | să decepționezi | să decepționeze | să decepționăm | să decepționați | să decepționeze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | decepționează | decepționați | |||||
| negative | nu decepționa | nu decepționați | |||||