degetăruș

Romanian

Etymology

From degetar +‎ -uș.

Noun

degetăruș n (plural degetărușe)

1. diminutive of degetar

Declension

Declension of degetăruș

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) degetăruș	degetărușul	(niște) degetărușe	degetărușele
genitive/dative	(unui) degetăruș	degetărușului	(unor) degetărușe	degetărușelor
vocative	degetărușule		degetărușelor

References

• degetăruș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN