demina
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a demina (third-person singular present deminează, past participle deminat) 1st conj.
- to demine
Conjugation[edit]
conjugation of demina (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a demina | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | deminând | ||||||
| past participle | deminat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | deminez | deminezi | deminează | deminăm | deminați | deminează | |
| imperfect | deminam | deminai | demina | deminam | deminați | deminau | |
| simple perfect | deminai | deminași | demină | deminarăm | deminarăți | deminară | |
| pluperfect | deminasem | deminaseși | deminase | deminaserăm | deminaserăți | deminaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să deminez | să deminezi | să demineze | să deminăm | să deminați | să demineze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | deminează | deminați | |||||
| negative | nu demina | nu deminați | |||||