denticul
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Borrowed from French denticule.
Noun
[edit]denticul n (plural denticule)
Declension
[edit]Declension of denticul
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) denticul | denticulul | (niște) denticule | denticulele |
genitive/dative | (unui) denticul | denticulului | (unor) denticule | denticulelor |
vocative | denticulule | denticulelor |