descurcăreț

Romanian

Etymology

From descurca +‎ -ăreț.

Pronunciation

• IPA^(key): /ˌdes.kur.kəˈret͡s/
• Rhymes: -et͡s

Adjective

descurcăreț m or n (feminine singular descurcăreață, masculine plural descurcăreți, feminine and neuter plural descurcărețe)

1. clever, smart, adroit

Declension

Declension of descurcăreț

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	descurcăreț		descurcăreață	descurcăreți	descurcărețe
	definite	descurcărețul		descurcăreața	descurcăreții	descurcărețele
genitive/ dative	indefinite	descurcăreț		descurcărețe	descurcăreți	descurcărețe
	definite	descurcărețului		descurcăreței	descurcăreților	descurcărețelor

See also

• deștept