deștept
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Inherited from Latin de-excitus or more likely from dispectus. Also possibly a back-formation from deștepta (“to wake up”). Compare Aromanian dishteptu.
Pronunciation[edit]
Adjective[edit]
deștept m or n (feminine singular deșteaptă, masculine plural deștepți, feminine and neuter plural deștepte)
Declension[edit]
Declension of deștept
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | deștept | deșteaptă | deștepți | deștepte | ||
definite | deșteptul | deșteapta | deștepții | deșteptele | |||
genitive/ dative |
indefinite | deștept | deștepte | deștepți | deștepte | ||
definite | deșteptului | deșteptei | deștepților | deșteptelor |
Related terms[edit]
See also[edit]
Verb[edit]
deștept