inteligent

Romanian

Etymology

Borrowing from French intelligent and Latin intelligēns.

Pronunciation

• IPA^(key): /in.te.liˈd͡ʒent/

Adjective

inteligent m, n (feminine singular inteligentă, masculine plural inteligenți, feminine and neuter plural inteligente)

1. intelligent

Declension

declension of inteligent

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	inteligent		inteligentă	inteligenți	inteligente
	definite	inteligentul		inteligenta	inteligenții	inteligentele
genitive/ dative	indefinite	inteligent		inteligente	inteligenți	inteligente
	definite	inteligentului		inteligentei	inteligenților	inteligentelor

Synonyms

• deștept

Antonyms

• neinteligent
• prost

Related terms

• inteligență