destăinuit
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]Past participle of destăinui.
Adjective
[edit]destăinuit m or n (feminine singular destăinuită, masculine plural destăinuiți, feminine and neuter plural destăinuite)
Declension
[edit]Declension of destăinuit
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | destăinuit | destăinuită | destăinuiți | destăinuite | ||
definite | destăinuitul | destăinuita | destăinuiții | destăinuitele | |||
genitive/ dative |
indefinite | destăinuit | destăinuite | destăinuiți | destăinuite | ||
definite | destăinuitului | destăinuitei | destăinuiților | destăinuitelor |
Verb
[edit]destăinuit (past participle of destăinui)