destăinui
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Verb[edit]
a destăinui (third-person singular present destăinuiește, past participle destăinuit) 4th conj.
- to reveal
Conjugation[edit]
conjugation of destăinui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a destăinui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | destăinuind | ||||||
| past participle | destăinuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | destăinuiesc | destăinuiești | destăinuiește | destăinuim | destăinuiți | destăinuiesc | |
| imperfect | destăinuiam | destăinuiai | destăinuia | destăinuiam | destăinuiați | destăinuiau | |
| simple perfect | destăinuii | destăinuiși | destăinui | destăinuirăm | destăinuirăți | destăinuiră | |
| pluperfect | destăinuisem | destăinuiseși | destăinuise | destăinuiserăm | destăinuiserăți | destăinuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să destăinuiesc | să destăinuiești | să destăinuiască | să destăinuim | să destăinuiți | să destăinuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | destăinuiește | destăinuiți | |||||
| negative | nu destăinui | nu destăinuiți | |||||