dezechilibra

Romanian

Etymology

Borrowed from French déséquilibrer.

Pronunciation

• IPA^(key): /de.ze.ki.liˈbra/
• Rhymes: -a
• Hyphenation: de‧ze‧chi‧li‧bra, dez‧e‧chi‧li‧bra

Verb

a dezechilibra (third-person singular present dezechilibrează, past participle dezechilibrat) 1st conj.

1. (reflexive) to lose one's balance
2. (transitive) to unbalance

   Antonym: echilibra

Conjugation

    conjugation of dezechilibra (first conjugation, -ez- infix)

infinitive			a dezechilibra
gerund			dezechilibrând
past participle			dezechilibrat
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	dezechilibrez	dezechilibrezi	dezechilibrează	dezechilibrăm	dezechilibrați	dezechilibrează
	imperfect	dezechilibram	dezechilibrai	dezechilibra	dezechilibram	dezechilibrați	dezechilibrau
	simple perfect	dezechilibrai	dezechilibrași	dezechilibră	dezechilibrarăm	dezechilibrarăți	dezechilibrară
	pluperfect	dezechilibrasem	dezechilibraseși	dezechilibrase	dezechilibraserăm	dezechilibraserăți	dezechilibraseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să dezechilibrez	să dezechilibrezi	să dezechilibreze	să dezechilibrăm	să dezechilibrați	să dezechilibreze
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		dezechilibrează			dezechilibrați
	negative		nu dezechilibra			nu dezechilibrați

Derived terms

• dezechilibrant
• dezechilibrare
• dezechilibrat

Related terms

• dezechilibru

Further reading

• dezechilibra in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language)
• Marius Sala, Gheorghe Mihăilă, editors (2006), Dicționarul Limbii Române‎^[1], volume 1, part 3, Bucharest: Romanian Academy, page 846