deziubi

Romanian

Etymology

From dez- +‎ iubi.

Verb

a deziubi (third-person singular present deziubie, past participle deziubit) 4th conj.

1. to unlove

Conjugation

    conjugation of deziubi (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a deziubi
gerund			deziubind
past participle			deziubit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	deziub	deziubi	deziube	deziubim	deziubiți	deziub
	imperfect	deziubeam	deziubeai	deziubea	deziubeam	deziubeați	deziubeau
	simple perfect	deziubii	deziubiși	deziubi	deziubirăm	deziubirăți	deziubiră
	pluperfect	deziubisem	deziubiseși	deziubise	deziubiserăm	deziubiserăți	deziubiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să deziub	să deziubi	să deziubă	să deziubim	să deziubiți	să deziubă
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		deziube			deziubiți
	negative		nu deziubi			nu deziubiți

References

• deziubi in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN