dezmierdăciune
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From dezmierdat + -ăciune.
Noun
[edit]dezmierdăciune f (plural dezmierdăciuni)
Declension
[edit]Declension of dezmierdăciune
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) dezmierdăciune | dezmierdăciunea | (niște) dezmierdăciuni | dezmierdăciunile |
| genitive/dative | (unei) dezmierdăciuni | dezmierdăciunii | (unor) dezmierdăciuni | dezmierdăciunilor |
| vocative | dezmierdăciune, dezmierdăciuneo | dezmierdăciunilor | ||
References
[edit]- dezmierdăciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN