dispărți
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Verb[edit]
a dispărți (third-person singular present dispărție, past participle dispărțit) 4th conj.
Conjugation[edit]
conjugation of dispărți (fourth conjugation, no infix)
infinitive | a dispărți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | dispărțind | ||||||
past participle | dispărțit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | dispărț | dispărți | dispărțe | dispărțim | dispărțiți | dispărț | |
imperfect | dispărțeam | dispărțeai | dispărțea | dispărțeam | dispărțeați | dispărțeau | |
simple perfect | dispărții | dispărțiși | dispărți | dispărțirăm | dispărțirăți | dispărțiră | |
pluperfect | dispărțisem | dispărțiseși | dispărțise | dispărțiserăm | dispărțiserăți | dispărțiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să dispărț | să dispărți | să dispărță | să dispărțim | să dispărțiți | să dispărță | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | dispărțe | dispărțiți | |||||
negative | nu dispărți | nu dispărțiți |