distruge
Romanian
Etymology
Borrowed from Italian distruggere, Latin destruere.
Pronunciation
Verb
a distruge (third-person singular present distruge, past participle distrus) 3rd conj.
- to destroy
Conjugation
conjugation of distruge (third conjugation, past participle in -s)
| infinitive | a distruge | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | distrugând | ||||||
| past participle | distrus | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | distrug | distrugi | distruge | distrugem | distrugeți | distrug | |
| imperfect | distrugeam | distrugeai | distrugea | distrugeam | distrugeați | distrugeau | |
| simple perfect | distrusei | distruseși | distruse | distruserăm | distruserăți | distruseră | |
| pluperfect | distrusesem | distruseseși | distrusese | distruseserăm | distruseserăți | distruseseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să distrug | să distrugi | să distrugă | să distrugem | să distrugeți | să distrugă | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | distruge | distrugeți | |||||
| negative | nu distruge | nu distrugeți | |||||
Related terms
- distructiv, (distrugător)
- distrugător
- distrugere
- distrus