domni
Latin
Noun
(deprecated template usage) domnī
Romanian
Etymology 1
Noun
domni
Etymology 2
From domn. Compare Aromanian dumnescu, dumniri.
Verb
a domni (third-person singular present domnește, past participle domnit) 4th conj.
Conjugation
conjugation of domni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a domni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | domnind | ||||||
| past participle | domnit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | domnesc | domnești | domnește | domnim | domniți | domnesc | |
| imperfect | domneam | domneai | domnea | domneam | domneați | domneau | |
| simple perfect | domnii | domniși | domni | domnirăm | domnirăți | domniră | |
| pluperfect | domnisem | domniseși | domnise | domniserăm | domniserăți | domniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să domnesc | să domnești | să domnească | să domnim | să domniți | să domnească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | domnește | domniți | |||||
| negative | nu domni | nu domniți | |||||