epiloga
Jump to navigation
Jump to search
Romanian[edit]
Etymology[edit]
Borrowed from French épiloguer.
Verb[edit]
a epiloga (third-person singular present epiloghează, past participle epilogat) 1st conj.
- to epilogue
Conjugation[edit]
conjugation of epiloga (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a epiloga | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | epilogând | ||||||
| past participle | epilogat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | epiloghez | epiloghezi | epiloghează | epilogăm | epilogați | epiloghează | |
| imperfect | epilogam | epilogai | epiloga | epilogam | epilogați | epilogau | |
| simple perfect | epilogai | epilogași | epilogă | epilogarăm | epilogarăți | epilogară | |
| pluperfect | epilogasem | epilogaseși | epilogase | epilogaserăm | epilogaserăți | epilogaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să epiloghez | să epiloghezi | să epilogheze | să epilogăm | să epilogați | să epilogheze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | epiloghează | epilogați | |||||
| negative | nu epiloga | nu epilogați | |||||