eretic
Romanian
Etymology
Perhaps originally from Slavic or Old Church Slavonic еретикъ (eretikŭ), (cf. Greek αιρετικός (airetikós)), from Ancient Greek αἱρετικός (hairetikós). It may have been later reinforced or re-borrowed through French hérétique or Latin haereticus.
Adjective
eretic m or n (feminine singular eretică, masculine plural eretici, feminine and neuter plural eretice)
Declension
Declension of eretic
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | eretic | eretică | eretici | eretice | ||
definite | ereticul | eretica | ereticii | ereticele | |||
genitive/ dative |
indefinite | eretic | eretice | eretici | eretice | ||
definite | ereticului | ereticei | ereticilor | ereticelor |
Noun
eretic m (plural heretici)
Declension
Declension of eretic
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) eretic | ereticul | (niște) eretici | ereticii |
genitive/dative | (unui) eretic | ereticului | (unor) eretici | ereticilor |
vocative | ereticule | ereticilor |