finiț

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Romanian[edit]

Etymology[edit]

From fin +‎ -iț.

Noun[edit]

finiț m (uncountable)

  1. Diminutive of fin

Declension[edit]

References[edit]

  • finiț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN