forþteah

From Wiktionary, the free dictionary
Jump to navigation Jump to search

Old English

[edit]

Pronunciation

[edit]
  • IPA(key): /ˈforθˌtæ͜ɑːx/, [ˈforˠθˌtæ͜ɑːx]

Verb

[edit]

forþtēah

  1. first/third-person singular preterite indicative of forþtēon