giumert

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish جومرد (cömert).

Adjective

giumert m or n (feminine singular giumertă, masculine plural giumerți, feminine and neuter plural giumerte)

1. (dated) generous

Declension

Declension of giumert

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	giumert		giumertă	giumerți	giumerte
	definite	giumertul		giumerta	giumerții	giumertele
genitive/ dative	indefinite	giumert		giumerte	giumerți	giumerte
	definite	giumertului		giumertei	giumerților	giumertelor

References

• giumert in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN