halucina
Romanian
Etymology
Borrowed from French halluciner.
Pronunciation
Verb
a halucina (third-person singular present halucinează, past participle halucinat) 1st conj.
- (intransitive) to hallucinate
Conjugation
conjugation of halucina (first conjugation, -ez- infix)
| infinitive | a halucina | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | halucinând | ||||||
| past participle | halucinat | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | halucinez | halucinezi | halucinează | halucinăm | halucinați | halucinează | |
| imperfect | halucinam | halucinai | halucina | halucinam | halucinați | halucinau | |
| simple perfect | halucinai | halucinași | halucină | halucinarăm | halucinarăți | halucinară | |
| pluperfect | halucinasem | halucinaseși | halucinase | halucinaserăm | halucinaserăți | halucinaseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să halucinez | să halucinezi | să halucineze | să halucinăm | să halucinați | să halucineze | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | halucinează | halucinați | |||||
| negative | nu halucina | nu halucinați | |||||